Ca orice instrument optic în care privim direct, luneta deviază razele de lumină paralele care sosesc de la obiect, acestea fiind focalizate pe retina ochiului observatorului. Cu cât această schimare de direcție (unghi) a razelor paralele prin sistemul lenticular al lunetei este mai mare, în același raport crește imaginea obiectului vizat în lunetă, și cu cât densitatea razelor de lumină ajunse pe retină e mai mare, cu atât imaginea va fi mai luminoasă.
Tipuri de lunete
Luneta astronomică
Luneta astronomică este un aparat optic, care are rolul de a mări unghiul sub care se vede un obiect îndepărtat, astfel încât să se distingă mai multe detalii ale acestuia. Este un sistem optic afocal (telescopic), având distanța focală infinită.Luneta este compusă din două elemente optice convergente centrate: obiectivul și ocularul, astfel montate încât focarul imagine al obiectivului (F') să coincidă cu focarul obiect (-F) al ocularului.
Pentru determinarea grosismentului lunetelor se folosește un simplu aparat optic dinametrul.
Lunetă astronomică
Lunete terestre
Binoclu
Lunete cu lentile și telescoape cu oglindă
Pot fi folosite cu scop vizual sau și fotografic.
- O imagine vizuală este realizată prin zare directă cu ochiul. În astronomie, aceasta se face numai cu un ocular, deoarece binoclurile nu sunt adecvate pentru depărtări astronomice. Imaginile astronomice au de aceea o perspectivă redusă.
Aici este prezentat modul de funcționare a lunetei lui Kepler:
- Obiectivul (1) produce o imagine reală și răsturnată (5) a obiectului (4), situat departe de observator.
- Prin lentila ocularului (2) lumina ajunge la ochi (3), care vede o imagine virtuală mărită (6).
- Mărirea imaginii depinde de distanța focală a lentilei obiectivului și ocularului.
Calea razelor luminoase în luneta lui Kepler
